Driftin’ down the stream…

Uitasem… da… aproape uitasem de locul asta care, pe nesimtite, a facut un an. UN AN. Am reusit pana si sa ma-ndragostesc de vreo doua-trei ori… Uitandu-ma la ce-am scris/simtit acum un an, imi dau seama cat de mult am crescut. Pe dinauntru. Altadata, un an era mult; acum parca a fost un sir de minute…

Am castigat minute pretioase langa oameni minunati, am ras cu lacrimi, m-am bucurat de muzici, faze, barfe, papa bun, chefuri si chefuieli cu niste oameni care pe nesimtite, au devenit de fapt… familia mea. Sunt altii pe care i-am lasat in urma, care s-au topit, neramanand decat senzatia a ceva-ndepartat. Si daca odata-ndepartarea de oameni imi parea de nesuportat, acum am inteles [mai bine] ca asta aduce mereu apropierea de altii, pentru ca ne miscam in fiecare secunda, fie si doar cu gandul.

Connecting the dots e un mare act, nu doar de curaj, cat poate mai degraba de coacere in profunzimi, de-ntelegere a unei harti ce poate fi citita doar privind in urma. Ma simt norocoasa sa am atatia oameni minunati in jur, ca pot vedea lumea din ce in ce mai clar, ca pot sa descifrez din semne si ca stiu mai bine.

Nimic, insa, nu se compara cu aluzia la fericire pe care ti-o da indragosteala… Si nimic nu e mai pretios decat sirul ne-ntrerupt de minute petrecute razand. Cu pofta si din toata inima. Reusita de-a te  conecta la omul pe care-l simti atat de… in tine, de fapt, te reda si pe tine, cumva, lumii. Am invatat sa tzes cu rabdare, sa croiesc carari prin ceilalti, sa-i iubesc fara sa-mi pese daca maine vor face pasi in alta parte.

Nu mai stiu unde-am citit ca dragostea nu e aia pe care trebuie s-o aperi tot timpul si s-o legi cu lantul de gard, ci chestia pe care-o lasi libera, stiind ca nu are nevoie decat de vorbe si priviri, impartasite la timp. Tot asa, mai era o vorba,  ca cica I fell in love with the right guy at the wrong time. Cred ca lucrurile se-ntampla mereu asa cum trebuie sa se-ntample, iar cateva minute-n plus intr-o zi si niste ardei copti pot schimba niste vieti, intr-un mod total neasteptat.

Cred ca as putea sa-mi scanez acest ultim an, pana si dupa muzica ca m-a-nsotit sau pe care-o ascult acum in fiecare zi. Un exemplu foarte bun e Roadsinger, apoi e Michel Petrucciani, Llewellyn, Get Lucky al lui Knopfler, Soulbook-ul lui Stewart si un album pe care l-am scos din calc. cu foarte mare greutate, Delta lunara.

All in all, vantul nebun a fost inlocuit cu briza de sub aripa pinguinului, iar intre timp diminetile mele sunt asa cum trebuie: deveme si cu pofta de trezit…

Pana una alta, o mostra din… actualitate.