Lost like a child in a strange dream
Un om mare si cu naturelu’ simtitor a tinut sa-mi zica musai cum sta treaba cu amoarea si-a scos din sinele-i abulic urmatoarea cujetare: dragostea e ca cacarea… nu stii cand te taie.
Nimic mai pretios! Dar pana cand ma pot prevala de adevarul asta axiomatic ramane de vazut, de simtit, de nedormit…
Pana una alta, mi-a servit fara sa-mi dau seama, oferindu-mi ragaz sa tzes noi si noi urzeli care sa-mi potoleasca setea de tine, incalcindu-ma si descalcindu-ma dupa cele mai nebanuite pofte.
Mi-a folosit sa mi te-aduc aproape de fiecare data cand amintirea paradisului devenea de nesuportat, iar micile lumanari vanilate se topeau incet in locul tau in diminetile calde si cu miros de cafea proaspat prajita… Nu doar mi-e dor de tine, iti simt rasuflarea-n ureche si mainile calde de fiecare data cand ma trezesc in casa de jucarie a celor o mie de vise.
