Si cum se-ntampla ca firea-mi beteaga sa ma-ncurce iar, mi-am mai tras un inel in profunzimi… Honky tonk mood in a rather smoky room, alaturi de piticii-mi atat de… vizibili. Ah, de n-as mai fi fost doar down the Lover’s misty lane way before… Nu pot decat sa degust din nou din pacostele alaturarilor nepotrivite si totusi atat de bine orchestrate de-mprejurari si stari de bine…

Cine vrea sa auda un cantec despre starea de… bine?! Who the hell gives a fuck ’bout your happiness? Mie canta-mi despre marea goana dupa fursecurile vietii, stangagi indesate-n desaga vesnic preaplina de tresariri inutile; da-mi drame abil cocotate pe portativ si dadatoare de seve nesperate…

Doar bezmeticii adora reluarea unor cicluri mereu sufocate de extazuri si crancene dimineti, urmate de aceleasi decaderi funebre… Atat de previzibil si totusi atat de altfel! Ma simt atat de-n stare sa mut muntii, pentru ca apoi sa nu-mi doresc decat drumu-napoi… O sete potolita de-o alta sete. Mereu alta, mereu altundeva… O spirala ce se-ngusteaza pe masura timpului pierdut si-a comorilor dn suflet…

And who knows what tomorrow might bring? O bataie zorita-n usa temeinic ferecata de sisteme mult prea complicate, o inutila ora de taclale, o mare pofta revarsata si cuvinte (multe…) nerostite. Si te vreau intr-o mare lafaiala nocturna cu gust de rom strain si priviri suspendate in vorbele ramase captive-n tacerile pre(a)lungi…

Joi, 29 octombrie 2009, va avea loc lansarea primului album de muzica folk semnat Raul Carstea si Constantin Neculae, “Delta lunara”.

Evenimentul este gazduit de Galeriile Artmark din Bucuresti, (str. Logofat Luca Stroici, nr. 18) incepand cu orele 19:00.

Acest album vine sa incununeze o activitate muzicala de peste 20 de ani. Contine 17 piese, compuse in marea lor majoritate de Raul Carstea, muzica sprijinindu-se pe poezie adevarata. Astfel, sunt aduse în atentia publicului nume ale unor poeti valorosi, precum Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Mircea Dinescu, Constanta Buzea etc.

Folk-ul romanesc a caştigat 17 piese aerisit orchestrate şi interpretate cu multa maiestrie si sensibilitate. Oricare dintre ele putea da titlul acestui album.

Metafora „delta lunara” exprima cel mai bine viziunea celor doi artisti asupra muzicii lor, abundenta de trairi si sentimente intr-o lume arida, rece, care pune din ce in ce mai mult accent pe material, de unde si nevoia de a crea un spatiu compensativ, menit sa sfideze existenta fada de asfalt.

Orchestratiile si inregistrarile au fost realizate de Constantin Neculae in studioul propriu si au durat aproximativ un an. Masterizarea si mixajele au fost realizate la Ramnicu Valcea, in studioul Wave Production, de catre Cristi Iordan, cu sprijinul maestrului de sunet George Chirca.

Acest album este realizat la Casa de productie „Tandem”, cu sprijinul lui Victor Socaciu.

Conceptul grafic al albumului apartine Iulianei Ionescu (AVMax Media).

Parteneri media: Radio Romania, Jurnalul National, FolkBlog.ro.

Sunteti asteptati asadar la lansarea albumului “Delta lunara”, joi 29 octombrie, la Galeriile Artmark din Bucuresti, str. Logofat Luca Stroici, nr. 18, la ora 19:00.

Intrarea este libera.

Si pentru ca-n noaptea  asta  versurile nu-mi sunt atat de la-ndemana precum crezusem, ma-ntorc la-nsiruirea de vise si simtiri, la vreri impletite cu noima unui copil ce se-ncapataneaza sa nu creasca mai mult de 17 ani…

Ma-ntorc cu nesat la minele-nvolburat in simtiri proaspete si aprinse, patimi ce m-au cuprins pe nesimtite, facandu-ma sa ma trezesc din nou la viata placerilor calde, parfumate.

Mai mult decat poate niciodata, imi doresc sa ploua. Tare de tot. Picurii sa-mi striveasca pervazul, sa se pofteasca-nauntru nervosi, tanjind la randul lor la un mm din trupul meu precum asfaltul incins intr-o zi de vara.

Si dincolo de prelata ce ne desparte de lume, sa m-astepti cu priviri hulpave si ochi haini, masurand timpul in senzatii si-asteptari chinuitoare, electrizandu-mi pielea cu fluturi mici si obraznici…

Si cat imi mai doream o leaphsa… Senchiu Cantafabule!

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
Ohh… 17.

2. Ce e mai rau, sa esuezi sau sa nu incerci?
Sa-ti rozi unghiile de frica, pe margine, nesperand la nimic.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac?
De frica c-am putea deveni prea buni. De responsabilitatea succesului si frica de inconsistenta. Si lene.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut, ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?
Nu. Daca am facut ce trebuia facut, vorbaria a fost doar un stimul.

5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?
Foarte!

6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?
Curajul de-a face si de-a spune tot ce simt.

7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
Sunt pe drumul catre varful Muntelui. Fac cate putin din tot ce ma poate face fericita.

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
Nu.

9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Care trebuie. Cum e doar o chestiune de gust si pricepere.

10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?
Iubirile sunt ca fluturii, insa amintirea paradisului merita toata osteneala inimii. Sa iubesti ca si cum inima ta ar fi un ficat mare de porc!

11. Ce-ai prefera sa fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un geniu stresa(n)t. Iar pentru cei din afara, as fi un prost fericit. A sti mai mult inseamna a simti mai mult, adica a fi mai fericit. Si uite cum pot fi un geniu (stresat) dar fericit.

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
Nu vreau sa uit nimic, iar daca n-as mai putea strange margele de sticla, m-as juca la infinit cu tot ce am si, neregretand nimic, n-as fi trista niciodata.

13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?
Nu.

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?
Prima cireasa impartita cu bunica mea din singurul pui de cires din curtea din Craciunel. Atunci am inteles ce inseamna bucuria de-a imparti.

15. Daca ai castiga 1 milion de dolari, ai renunta la ce faci acum?
Nu. Dar as face multe in plus. Plus mi-as lua, nu, nu un vagon cu frigider, ci un jet plane, da’ tot cu frigider.

16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul, desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
De foarte curand.

17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?
In seara asta.

18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?
Un drum in India. Inca n-a batut ceasu’.

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
Desir sentimente cu viteza viselor si imi trimit cuvintele drept momeala pentru tot ce misca-n circumvolutiunile din turnul meu cu gust de Baileys.

Si te du leapsho la Mr. Mangu, za black one si Bilutza.

I got my toes in the water, ass in the sand
Not a worry in the world, a cold beer in my hand
Life is good today. Life is good today.

Sunt fragmente de timp cand (ma) simt atat de-nafara mea, incat parc-as visa. Margele de sticla pe siragul generos al Timpului, aceste momente de gratie, ma-ndeparteaza de parodia stereotipiei simtirii-nvelite-n frici si aparenta candoare, si ma (re)cheama in lumi caleidoscopice.

Frica e atunci cand ne-apropiem de Mister si ne temem ca n-am mai sti sa ne-ntoarcem. Dar in lume nu existã decât inima, care nu coboarã spre moarte, ci ne poartã sus, în poveste. Cum ar fi dac-ar fi o lume in care fiecare poveste sa fi fost dintotdeauna, ca potential? Iar noi sa nu trebuiasca decat s-alegem din infinitul de variante posibile, drumuri variate care duc spre-acelasi Macondo tulburator…

Alegerea nu tine de cum vrei, ci de ce anume vrei  sa simti. Prea putin conteaza calea, atata vreme cat stii unde vrei s-ajungi. Of, toate aceste printzipuri… ne salveaza de haos sau doar de-un alter-ego neastamparat? Oare aplicabilitatea lui fac ceea ce simt e direct proportionala cu ignorarea celorlalti sau doar cu masura visului ce sta sa se-mplineasca?

Nu-i bai… Toti visam. Asa începe. Ca într-un vis.

Fiecare intersectare cu oameni care dau buzna-n noi aparent fara niciun motiv, e atat de valoroasa, uneori chiar prea frumoasa, incat nu pot decat sa ma bucur ca traiesc. Pur si simplu. Naturaletea rasului, fluxul imperturbabil al discutiilor nealterate de ganduri meschine, pofta de mai mult, totul indica-nspre paragidma comunicarii fara motiv, decat simpla placere de-a fi.

De parca asta n-ar fi-ndeajuns, tindem sa rascolim mereu in globuri si-n vreme iubiri care se termina-n tragic, povesti nespuse si goana dupa dureri aprinse, ce dureaza…

Ce-ai visat?

Ca te iubesc.

Pentru cei ce n-au vazut The Curious Case Of Benjamin Button, sa-l vada. E priceless…

Cateva ore in compania unui copil de 4 ani, m-au refacut sa-mi aduc aminte ce usor e sa razi, sa te bucuri de lucruri simple, precum Nemo, Tweety sau o-nghetata roz si-un pumn de pufuleti… Genul de copil pe care ti-l doresti intr-o zi. Indeajuns de copil incat sa te umple de fericire pura si-ndeajuns de batranicios incat sa te simti mandru ca-i al tau.

Oamenii mari, acesti sfincsi atat de greu de descifrat, ma cutremura uneori prin atata emfaza, indiferenta si monstruoasa nesimtire.

Manca-ti-as, costumul nu te face mai om, o poza c-o entitate aparent marcanta nu-ti transfera faima si garla de bani nu-ti aduce-n plus decat sansa sa daruiesti pe masura avutiei. Dar cum aroganta te-mpiedica sa (te) dai, esti inutil.

Nu uita ca esti OM, bre!

Mai lasa dracu scoarta aia de copac batran si daruie-te. Fa pe cineva sa RADA!

E atat de usor sa fii tu insuti, incat ma-nspaimanta infinitul de nefericire din jur… Fiecare ceas in contra firii mai grefeaza o data-n calea neajunsului de-a te fi nascut.

Raman indatorata pentru Foster’s Home si-nghetata cu napolitane! Am s-o gust in drum spre casa.

Care sa dai click:

Vali Sterian – Exercitiu

Generatie
Aspiratie
Interdictie
Demonstratie
Revolutie
Figuratie
Emanatie
Aberatie

Informatie
Deformatie
Opozitie
Conspiratie
Institutie
Separatie
Prostitutie
Decoratie

Declaratie
Peroratie
Legislatie
Lamentatie
Retributie
Imitatie
Satisfactie
Betie

Ocupatie
Populatie
Consignatie
Saturatie
Emigratie
Circulatie
Constitutie
Natie
Compensatie
Alocatie
Subnutritie
Implicatie
Explicatie
Complicatie
Educatie
Malformatie

Restrictie
Militie
Protectie
Politie
Pretentie
Corectie
Atentie
Detentie

Productie
Reductie
Constructie
Distructie
Seductie
Deductie
Vocatie
Hotie

Democratie
Intentie
Tehnocratie
Directie
Birocratie
Infectie
Bogatie
Frectïe

Duamne feri’ma, ce nebunie-a mai fost si cu pesa asta si nici nu mai stiu de unde-a pornit totul! Mi-era dor s-o aud, iar varianta asta de la Folk You mi-a potolit setea de Razboi pentr-o vreme.

Habar nu am… ritmul, invocatia unui Tu prea departe si-a unor amintiri (stra)mutate dincolo de-un Noi aparent fracturat… mi-e greu sa deslusesc slabiciunea pentru bucata asta muzicala, care precum unei ancore, ma tintuieste-ntr-o stare de dulce inertie, amestecata si c-o oarecare pofta de un nu-stiu-care plai…

Razboi de uitare albastra… Da’ oare ce-a vrut sa zica poietu’ prin asta?!

Nu de putine ori m-am intrebat daca nu cumva cautam asa-zise simboluri in chestii mult mai plate decat le simtim si riscam, ca prin impopotzonarea cu interpretari exhaustive, sa strivim taman corola de minuni…

Cred ca pana la urma, fiecare dintre noi, prin puterea noastra de sugestie si impunere a viziunii personale, reusim sa slutim/imbogatim/secatuim universurile celor din jur, devenind mai mult sau mai putin lumile noastre posibile/paralele…

Imi place sa cred ca intotdeauna suma multimilor de perspective e mai putin nefasta decat o viziune unica, chiar si de ansamblu… Bogatia de trairi, patosul si efervescenta unor stari e ceea ce poate m-atrage, mereu si mereu, in gara noastra mica… dar plina cu oameni suprasaturati de-atata feeling!

Si varianta… offshore…